Concert pe nor

Concert in ,,Si,, pe nor albastru
O altă poartă peste ,,Sol,,
Accentuat cu un bemol
Dor rătăcit pe roib de astru.

Apare vrăjitorul cu baghetă
Şi rupe vraja, adâncind în ea,
Doar scintilaţii strânse de pe stea
Pitite în a lui manşetă.

Andante moderato este numele tău !
Allegro… răspunde, Ea.
Ea: Muza mea
Muzica.

O amintire

În grup de patru și de doi
Trec liceeni printre ploi,
Se reculeg prin ecuații
Colindând prin alte spații.

Au drumul prins de un picior
Și visul nins în gând de zbor,
Au o poveste de iubire
Ascunsă peste nemurire.

Diadema viitorului este un cânt,
Hrana inimii lor, avânt…
Și trec și trec prin ani în dor
Ca o poveste de amor.

În grup de patru, azi sunt doi,
Mâine doar unul… Înapoi !

Visul a oprit intr-o halta

Am crezut că zbor, dar pluteam,
Cenușa norilor se arcuia peste clipă.
Aveam o pană de dor sădită
Și un dor nebun înghețat ca o frică.

Am uns diadema cerului cu nectar,
Mă scăldam nesătul, mă scăldam.
Suferința trăirilor toate
Ronțăia nesătulă în noapte

Suntem în hora viselor, strigam.
Voci nevăzute… auzeam, auzeam,
Mă făcusem pereche cu o nepereche
Fluturând peste tropot de ghete.

Doamne tu iartă. Mă iartă .
Visul a oprit într-o haltă !

Eminescu

Regele se integreaza in cuvant.
Diadema frunții lui este de fapt iubirea-
Sau patima vieții, aplecată peste dor.
Iar cuvântul dorului poartă neapărat un nume:
Eminescu.

Cosițele iubirii și teiul adorm legănate de vis,
Visul nostru… Luceafăr nins.
Albastrul ivit ca o mangaiere a soarelui
Peste trairi trecatoare
Peste destin…
Magia geniului. Eminescu.

Amintire

                           I

Orice amintire este afectată de prezent

De aceea… doare ,

Sau minte!

O amenintare, inşelătoare

un  verb imberb

surprins peste nerv.

                 II

Amintirea poate fi reflectata în apele iluziei.

Devine piatră:

Piatra umilnţei ca o  încleştare

Piatra tare

Piatra de-ncercare

Sau pietricele mici, filozofale

regretabilă eroare.

Pentru piatra care creste

O ascult si ea dospeste.

               III

Amintirea poate fi un mare paradis.

Paradisul:

dorului,

adevărului,

iubirii,

ce se leagănă în voia eului

in cercul cerului.

              IV

Acoper, amintirea cu valul sincertatii

apar norii iluziilor frematand

apari tu si tu si tu…

apar eu, o amintire

vita cu efect de vie.

Viata care nu invie.

De la Boboteaza, soarele brazdeaza

Astăzi firea apelor se sfinţeşte,
Firea oamenilor se albeşte,
Abluţiunea alunecă peste melc
Din cer se coboară dor de cerc.

Botezul ca o apă fermecată
Nu apa spală, apa e spalată,
Nu eu mă-nchin, închinarea vine
Să îmi spună cum sunt azi si mâine.

Iar apa se transformă în izvor,
Se scurge spre un mare nor,
Si spală de păcate omenirea
Aducând Dumnezeirea.

Te lepezi de Satana ?
….. Eu ?
Sunt doar gândul unui Zeu !

Eden

Dincolo de Eden este un fluture
Ascuns in curcubeul sidefiu,
Cu aerul prieten si cu marea.
Un foc viu.

Culoarea lui poartă numele fericirii,
Mirosul este al brizei de-nserat.
Caldura este desfătarea.
Prin oftat.

Doar ochii tăi înfrang însingurarea
Un Eden printre ploile din noi.
Aduc aportul de lumină.
Un puhoi.

La multi ani

Doar cristal de nestemate
Se adună prin cetate.
Focul ce s-a strâns la inimioară
Adoarme în dor şi zboară

Căprioara se piteşte, sub un brad.
Tot aşteaptă la mai cald.
Iar mistreţii caută prin crâng,
Raiul de pe-acest pământ.

Anul scurs şi anul vine
Dimineţile-s senine
Cântă cor de fluturaş
Prin oraş.

Şi Crăciunul a trecut
Baba Iarnă este-n prund
Se aud urări de bine
De la mine, de la tine.

Pentru cei ce-s trişti şi plâng
Vreau să vină un an blând
Anul care o să vină
Să le-aducă doar lumină.

La mulţi ani !
Şi La mulţi ani
Sănătate şi belşug
Peste marele pământ.

Scrisul meu, de petrujipa,
Să aducă mai aproape clipa
Unei treceri, peste ani.
Prin: La mulţi ani !

Litanie

Doar naşterea rămâne lucru sfânt,
Un sâmbure de viaţă-nmugurind.
Ca simbol unic de speranţă
Trăim, trăind, trăiesc, iubind.

Un Dumnezeu apare tainic
Purtând pe braţe pe Isus,
Speranţa vieţii, dor năvalnic,
Încrederea în cel de sus.

Mă plec în clipă de litanie,
Cu faţa ridicată spre apus.
Un răsărit apare falnic,
Prin Domnul nostru, Domn Isus.

Iubire

Cuvinte memorabile…
Un scurt pe doi.
Iubire…
Să cazi în dragoste:
în dor, în fericire.
Nu te revolţi !
Aşa a fost să fie.

Iar gravitaţia nu poartă vina unui ,,pi”
şi a căzut în vrie,
peste constanta de pământ-
acceleraţia unui gând,
materia dorului
înmulţit cu-o mie.

Acceleraţia dorului de tine
Este egală cu un gand.
IUBIRE !